ȘTIUSub a zilei pleoapă,pe genunchi de rugă
Răsăritu-mi pare iarași binecuvântat
Știu că din înalturi Tatăl ne-a iertat;
Dragostea Lui sfîntă pururi să ne ajungă.
Știu că peste toate sorții de izbîndă
Împăcări vor cerne pe înguste cărări,
Însuși Fiul slavei din înalte zări
Scoborî-va pacea grijitoare,blândă.
Știu,o Doamne sfinte,voia-Ți mă împresoară
Bucuria-n ceruri va cunoaște sens,
Fericiri de taină răsplătind intens
Pămîntesc tumultul către odinioară.
........................................................
Știu,calea e îngustă înspre împăcare
Din cer sfinte raze aduc luminare.
VORBEȘTE-CLIPELE SE SCURG
Vorbește Doamne,clipele se scurg
Și cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cînd totul se înveșmîntă în amurg.
Vorbește Doamne,vremea e puțină
Cărarea se îngustează tot mai mult-
Aș vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină.
Și de-aș mai vrea să mă răsfăț o vreme
Cu lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit de înguste,sumbre teoreme.
Nu înceta Prea Bune să-mi vorbești
În astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n cea din urmă încercare
Pierzaniei,în lucruri nefirești.
Preot stavrofor,Botiș Radu